Prezentarea creșterilor salariale în sistemul public

Salarii

O lege corectă a salarizării vine nu doar cu bani pentru toți cei care lucrează în sistemul public, indiferent dacă sunt buni sau nu, ci pune la punct și criterii de evaluare a performanței și chiar le aplică. Nu se va face nicio reformă a administrației cu această guvernare de stânga. Cine a adus PSD la guvernare poartă o mare responsabilitate pentru acești ani pierduți pentru modernizarea României. Era de așteptat. Le convine să băltim pentru că așa pot să controleze.

La fiecare asemenea decizie de mărire a salariilor (restanță, dar tot mărire e) fără să vezi dacă merită toți cei care o primesc, dacă se justifică toate structurile aparatului de stat, România se îndepărtează de la drumul corect. Cu fiecare excepție făcută pe față sau pe șest, ies la lumină tarele societății românești – fiecare pentru sine. Să fim conștienți de acest lucru. Pe urmă, o să vedem dacă avem, într-o zi, puterea să le și schimbăm.

Să luăm lucrurile organizat pentru a le înțelege. O brutal de scurtă prezentare a creșterilor salariale în sistemul public.

În legea salarizării scrie că în perioada 2019-2022 salariile creșteau eșalonat – ¼/an din diferența dintre salariul prevăzut pentru 2022 și salariul din decembrie 2018. Aceste măriri de salarii din administrație, despre care se vorbește zilele acestea, se numesc măriri pentru că respectivii chiar o să ia mai mulți bani (toți, fără să fi aplicat cineva vreun criteriu de evaluare). Pe lege, reprezintă, de fapt, o achitare a “restanțelor” pentru că doar unii s-au descurcat, în acești ani, să ia deja toate tranșele acestea prin care creșteau salariile, înainte de etapizarea din lege. Alții au fost corecți, în sensul că au așteptat. Unii au fost corecți până la un punct (până la punctul în care, dacă tot s-a putut la unii, au abandonat principiile și și-au urmărit interesul), alții au rămas corecți până astăzi (părând chiar fraieri în interiorul sistemului).

1. Categoria celor care îi sfidează pe ceilalți colegi din sistemul public. Nu îi interesează o abordare corectă, unitară pentru tot sistemul. Dacă ei pot, restul nu mai contează.

După ce a apărut legea, unii au și mărit, din primul an de aplicare a legii, cu (mai) toate tranșele, din decizia șefilor. Ministerul Finanțelor a avut tot timpul tabloul acestor creșteri și nu a spus nimic în acești ani.

Când începuseră să se înmulțească exemplele, pentru că apăruseră discuții, s-a schimbat abordarea – procese individuale în instanță. Sunt instituții în care persoane de decizie se prefăceau, în spațiul public, că sunt de acord ca mărirea salariilor la stat să fie făcută cu discernământ, iar când reveneau în instituția din care proveneau, chiar ele încurajau practica proceselor în instanță. De aici, deja lucrurile au luat-o pe un alt făgaș. De la un punct, nu mai avea nicio importanță ce decizii (bazate pe evaluarea resurselor) lua executivul, instanțele deja făceau, prin numărul de decizii, politica de salarizare în România.

2. Categoria celor despre care se spune că, dacă te opui cererilor lor financiare, îți asumi să te expui riscurilor. Dacă ajungi “la mâna lor”.

De exemplu, cei din sistemul de justiție. Am un imens respect pentru magistrații corecți – chiar nu pot să trăiesc cu vreo spaimă când am ceva de spus despre chestiuni administrative care îi privesc și pe ei. Cu frici nu poți gândi corect.

În prima parte a acestui an, printr-un Ordin, C. Predoiu mărea salariile în sistem și pensiile totodată (nu cu pătrimea anuală, ci o altă majorare). Pe motiv că are multe procese în instanță câștigate de salariați. Parcă alții nu aveau.

În momentul în care nu joci în echipă și îți găsești explicații să faci cum vrei tu (fiecare conducător de domeniu/instituție) pentru că poți mai mult decât alții, asta arată a “sat fără câini” și de acolo – încolo se rostogolesc lucrurile în toate direcțiile. Nu în direcția corectă.

3. Categoria celor care chiar au principii dar până se ajunge la propria persoană.

Din punctul lor de vedere, ei merită înaintea altora pentru că la ei e mai altfel. Știu să fructifice momentele în care tensiunea e la limită (gen pierderi de vieți, tragedii), situații în fața cărora politicienii cedează/acceptă, dacă mai vor o carieră politică.

Unii dintre cei “corecți” au prins un moment de slăbiciune (Covid) și au plusat, ca să nu spun – șantajat (poate că e prea dur termenul dar vreau să se înțeleagă mai simplu ceea ce spun). În pandemie s-a dat mărirea la personalul medical, pe urmă stimulente și sporuri peste sporuri în 2021. Eu una am pierdut șirul și nici nu am putut să mai explic persoanelor care au provenit din alte domenii și care, din punctul lor de vedere, au jucat și ele un rol crucial în pandemie, de ce nu au fost și ele importante.

Nu îmi plac excepțiile, mi-am dat seama în timp că, în secunda în care te abați de la o regulă și faci prima excepție, s-a terminat. Nu mai poți face treabă dacă ești corect în mod selectiv.

4. Categoria ”fraieri”- cei care nu aveau nici cu ce să șantajeze, nici lobby politic

Ca să fiu corectă până la capăt, pentru acești “fraieri”, Guvernul a luat acum măsurile de creștere (din nou, termenul e dur dar e mai ușor de înțeles așa). Adevărul este că nu acum, cu cei care au rămas ultimii la măriri, trebuia făcută discuția despre scuturarea sistemului public înainte de orice mărire. Chiar toți, toți sunt buni și merită salariile mărite? Sau statul a ajuns să facă asistență socială cu aparatul public (M. Budăi explică că o duc greu cu scumpirile)? Eu vreau corectitudine și eficiență.

Mă surprind cifrele (așa chinuite cum sunt, Ordonanța pe care tocmai au dat-o nu are o Notă de fundamentare serioasă) – 1 milion de angajați în sistemul public rămăseseră fără măriri? Am sincere îndoieli că această cifră e corectă și că, în datele de la Finanțe, doar aprox. 240.000 erau cei care deja le măriseră.

Sunt pentru salarii bune în administrație pentru că vreau servicii bune dar nu voi susține niciodată măriri și pentru cei care nu știu/nu pot să livreze rezultate. Sunt oameni în sistem care îți spun ce fac zilnic doar pe banii din fonduri europene. Nu îți pot răspunde ce fac pentru banii din salariul provenit de la bugetul de stat; pare că pe acesta îl încasează pentru onoarea pe care o fac statului venind la birou. De la vârf, de la cel mai înalt nivel se schimbă lucrurile. Dacă acolo nu există corectitudine și respect pentru banii publici care nu sunt nici ai PSD nici ai PNL ci ai oamenilor care muncesc în mediul privat și își plătesc contribuțiile, așa se propagă lucrurile și în societate. Și batem pasul pe loc, dacă nu chiar o luăm înapoi ….”

Textul de mai sus este preluat integral de pe pagina publică de Facebook a doamnei Violeta Alexandru:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *